VLAHII DIN IMPERIUL OTOMAN ŞI POLITICA VALAHĂ A REGATULUI UNGAR

http://banatica.ro/media/b202/asvd.pdf

După căderea Constantinopolului, includerea, atât a Ţării Româneşti, cât
şi a Moldovei într-un tratat de pace (armistiţiu în fapt) între Imperiul Otoman
şi Regatul Ungariei a fost încercat pentru prima dată, după câte date se cunosc
până astăzi, abia în toamna anului 1466. Formula era oferită de Veneţia,
dornică, la nici trei ani de la începerea războiului ei cu Poarta, să ajungă la o
înţelegere cu Mehmed II. În acord urma să fie inclus şi nestatornicul ei aliat,
Matia Corvin, pentru a evita orice complicaţii politice şi militare în defavoarea
ei.

[În conformitate cu varianta/ propunerea de tratat veneţiană]
recomandati nomi-nandi in sufferentiis nomine Serenissime Regis
Hungarie sunt isti, videlicet: Dominus Scanderbegus, Ragusini, Filii
Ducis Stefani [Ştefan Košarca, ducele de Sfântul Sava, viitoarea
Herţegovină]; Uterque Vajvoda utriusque Valachie et alii siqui sunt
qui nunc tam de iure quam de facto pertinent ad Coronam (Veneţia,
25 octombrie 1466).

Încercarea Veneţiei a fost un eşec. Matia şi Mehmed aveau propriile lor
planuri. Mai mult, prezenţa Ţărilor Române nu era atât rodul dorinţei republicii
de a-l convinge pe Matia să accepte acordul, cât era rezultatul înţelegerilor
(încălcate în 1467) încheiate de rege cu domnii celor două state în vederea
campaniei antiotomane pregătite pentru anul următor1.