Istro-românii din Croația și de la New York la Europa Liberă







În Croația există o mică comunitate de istro-români, a căror limbă, vlaha, este pe cale să dispară datorită presiunii limbii croate. O lingvistă de la New York este decisă să păstreze această limbă veche, care seamănă foarte puternic cu limba pe care o vorbim acum, transmite Oana Serafim pentru Radio Europa Liberă, preluată de Romanian Global News.


Corespondentul nostru Richard Solash a fost uimit de deosebirea dintre limba croată și cea a vlahilor.


Așadar, limba vlahilor din munții Učka este o limbă romanică, la fel ca și româna, dar prea puțini o mai vorbesc astăzi și încă și mai puțini o înțeleg. Potrivit istoricilor, vlahii (românii n.r.) s-au așezat în Istria în secolul 16-lea și limba lor a luat masive influențe croate, dar cum ați auzit, a rămas distinctă de aceasta. Erau păstori care au venit cu oile dinspre România de astăzi.


În prezent ar mai fi doar 150 de oameni care vorbesc această limbă în satul Žejane, și încă câteva sute în întreaga regiune. Dar, a descoperit corespondentul nostru la New York, cea mai mare comunitate de vlahi din afara Croației se află la New York, în Queens.


Zvjezdana Vrzić, care lucrează la Universitatea din New York este de baștină din satul vlahilor din Croația și este hotărâtă să nu lase limba strămoșilor ei să dispară.


Zvjezdana Vrzić: Vreau să creez o arhivă digitală, o arhiva digitală regională, cu toate materialele în această limbă, în care să depozitez toate înregistrările pe care le-am cules și eu, și alții, astfel încât să poată fi disponibilă pentru membrii comunității și vreau să aduc un unghi nou în această abordare – unul nou tehnologic.


Site-ul pe internet pe care l-a creat profesoara de la Universitatea din New York anul acesta, în luna iunie, adună laolaltă înregistrări audio și video făcute de experți dar și lecții de limba vlahă, un dicționar vlaho-croat, hărți, informație istorică, fotografii. Adică au fost create bazele unui corpus etno lingvistic.


Zvjezdana Vrzić: Ca lingvist, aș vrea să fac cât pot de bine această documentație. Iar prin acest proces de documentare sper să pun bazele unei revitalizări a limbii. Dar pentru asta nu e nevoie numai de un lingvist, ai nevoie de o comunitate care să vrea să își trezească la viață limba trecută.


Și, profesoara de la New York a pornit în căutarea acestei comunități. În iunie, echipa de cercetători pe care o conduce, a organizat o serie de workshopuri în localitatea Žejane, unde se vorbește o variantă locală a limbii vlahilor din Croația. Și Zvjezdana Vrzić încearcă sa pună bazele unui centru al moștenirii vlahe, sperând că va obține fondurile necesare și ar putea ține și ore de limba istro-română. Până acum proiectul a fost susținut financiar de autoritatea regiunii Istria, de Ministerul Culturii din Croația și de municipalitățile regionale.


Unii membrii ai comunității din Žejane au luat inițiativa de păstrare a limbii lor încă înainte de proiectul profesoarei newyorkeze, și în 1997 au înființat un ansamblu muzical, care cântă melodiile tradiționale vechi ale regiunii: nici un cuvânt nu este în croată!


Romanian Global News reamintește că istro-româna este unul din cele patru dialecte ale limbii române, celelalte trei fiind daco-româna, aromâna și meglenoromâna.


Istro-românii reprezintă în prezent o comunitate de aproximativ 1.500 de persoane (după unele surse maxim 3.000) de locuitori din vestul Croației. Conform cercetărilor efectuate de-a lungul timpului istroromânii provin din zona Crișanei, Maramureșului sau a Banatului, lucru care ar explica anumite particularități ale limbii.


În propriul dialect ei se numesc rumâri.


Cunoscuți de localnici sub numele ciribiri și de către filologi ca vlahii din Istria, locuitorii acestor sate sunt remarcabili pentru supraviețuirea lor lingvistică. În ultimul secol numărul acestora a scăzut de la 10.000 la doar 300, și aceștia fiind amenințați cu dispariția.


Istroromânii sunt concentrați în special în opt localități din partea croată a peninsulei Istria și în două localități din partea slovenă a peninsulei. În Croația este vorba de satul Žejane/Jeiăni (cel mai mare dintre ele, situat la nord de Muntele Mare sau Maggiore/Učka) din plasa Mune, județul (županija) Primorsko-goranski, precum și de satul Šušnjevica/Sușnevița sau Val d'Arsa și cătunele Brdo/Bârda, Jesenovik/Sucodru, Nova Vas/Nosela, Kostračani/Costerceani, Letaj/Letai și Zankovci din plasa Kršan/Cârșan, județul (županija) Istria, iar în Slovenia este vorba de localitățile Golac și Polijane.


Multe surse vorbesc și despre alte localități din peninsula Istria, cum ar fi Dolinšćina, Draga, Dražina, Gradinje, Grobnik, Jelavići, Miheli, Trkovci, Perasi, în care există astăzi vorbitori ai dialectului istro-român. Se mai cunoaște că acum șapte decenii existau vorbitori ai acestui dialect și în alte sate sau cătune din peninsulă, cum ar fi: Munc, Liubici, Brig, Banascra, Mune Mare, Negri, Schilazzo, Santa Lucia, Ceravizzo, Cărbune, Cărnița, Stara Guna, Corte Alba, Vlașca, Vlahi, Fărăgun, Cătun, Cepici, Lițul, Runchi, Tuplițe, Cuculeani, Rumeri, Romania, Vale, Vlahobreg, Vodițe și altele.


Toponimia peninsulei ne demonstrează însă o prezență masivă a istro-românilor în evul mediu: două așezări cu denumirea Romania, altele unsprezece cu denumirea Cătun, apoi Vlasici, Vlascova, Volosca, Vlahova, Rumeni, Spinei, Murari, Sugari, Ciobani, Ciubănici, Ierbuliște, Bolobani, Bolovani, Buzet, Sărman, Floricici.


În 1896, Teodor T. Burada publica o listă de 114 localități sau cătune istriote populate altădată de români și care își pierduseră în secolul XIX limba maternă, dar mai păstrau un șir de caracteristici etnice românești.


Primul istoric care i-a descris pe istro-români a fost triestinul Manarutta, cunoscut ca Fratele Irineo della Croce. El scria în 1698 că aceștia aveau "o limbă proprie a lor similară limbii române. De aceea, ei se numesc între ei, în propria lor limbă, rumeri" și că locuiau până la porțile Triestului, la Opicina, Trebaciano și Gropado. De asemenea, până în secolul XIX istro-românii mai locuiau într-un număr destul de mare și în insulele Veglia/Krk și Cherso/Cres din Marea Adriatică.


Românii de pe aceste insule sunt complet asimilați. Astăzi există o mică diasporă istro-română în orașul italian Trieste din nordul peninsulei Istria și o altă diasporă care nu depășește 500 de persoane în SUA, concentrată la New York. Există un număr de câteva zeci de istro-români răsfirați în Canada, Australia și Noua Zeelandă. Tot mai mulți cercetători și ziariști români sau străini care au vizitat Istria confirmă că pe fondul dezinteresului autorităților române și croate, numărul vorbitorilor de istro-română scade vertiginos și alarmant, aceștia fiind într-un stadiu avansat de deznaționalizare.


September 28, 2010
© 2010 Romanian Global News

http://www.istro-romanian.net/articles/art100928.html