Dr. Duro Batricevici - "Mostenirea romano-vlaha este, pentru noi, o bogatie culturala cu care ne mandrim "




- Istoric din Cetinje, Muntenegru -

In volumul "O enigma si un miracol istoric: poporul roman ", marele istoric Gheorghe Bratianu demonstreaza cum a fost posibil ca, in urma cu doua mii de ani, din Transnistria pana in Carpati si de acolo pana in Balcani, Pind si Adriatica, sa ia nastere acelasi popor, vorbitor al aceleiasi limbi: poporul roman si limba romana. Fara asemanare in istorie, aceasta etnogeneza i-a uimit pe savantii europeni care, negasind explicatia "iederii " romanesti intinse ca un imperiu pe aproape un milion de kilometri patrati, s-au multumit s-o numeasca o "enigma si un miracol ". Decupand din acest imens spatiu Peninsula Balcanica, gasim aici o adevarata "mare " de romano-vlahi. Pana in secolul al VII-lea d.Chr., ei au trait ferice. A avut loc insa invazia slava, iar marea edenica a romanilor a fost greu tulburata. Sarbii si bulgarii au reusit sa distruga in mare parte tesatura latina a Peninsulei, asimilandu-i pe cei mai multi dintre romani/aromani cu forta sau impingandu-i in munti si vai izolate. Astazi, doar in nordul Greciei se mai pot auzi glasuri "ramanesti "; doar zone din Albania si Macedonia, precum si Timocul bulgaresc si sarbesc (fosta Tribalia) mai pot intretine, in ciuda asupririi jandarmeresti, flacara romanismului. Desi tarile din fosta Iugoslavie au fost intemeiate pe croiala vlaha, doar in Serbia mai exista vlahi/romani in carne si oase. In Bosnia, Hertegovina, Muntenegru si Croatia, exista ceva mai multa bunavointa pentru elementul latin, desi teoria panslavista, cum ca vlahii erau "sarbi saraci coborati din munti ", sta inca la vedere in carti si reviste. Chiar daca in aceste tari nu mai exista vlahi recunoscuti ca atare, exista totusi ceva: legendele lor, bisericile, toponimele si obiceiurile ciobanesti, catunele si cimitirele intemeiate de ei, locurile sacre de rugaciune din munti, amintirea lor inca vie.
Porniti intr-o adevarata expeditie de antropologie sentimentala, cativa reporteri ai "Formulei AS " au ajuns recent in sate, munti si orase din Bosnia si Muntenegru. Plecand de la indemnul Prea Sfintitului Daniil, episcop de Varset, ne-am lasat initiati in trecutul legendar al vlahilor de catre un reputat istoric din Cetinje, muntenegreanul Duro Batricevici, coautorul lucrarii "Vlahii din Muntenegru ". Ignorand teoriile ridicole ale nationalistilor locali, dr. Batricevici a ales calea adevarului.

"Vlahii erau oamenii locului "

- Cine sunt vlahii, domnule profesor: "sarbii saraci " sau o populatie romanizata, complet diferita de slavi?

- Fara nici o indoiala, vlahii sunt populatia autohtona romanizata din Peninsula Balcanica, care s-au mentinut in aceste tinuturi si dupa venirea slavilor, in secolul al VII-lea. In documentele domnitorilor sarbi si bosniaci de la inceputul secolului al XIII-lea, numele de vlahi este dat si locuitorilor din Croatia, in primul rand din Dubrovnic si imprejurimi. Este in afara oricarui dubiu ca slavii au invatat oieritul, carausia si mestesugul prelucrarii metalelor de la vlahi, fiindca i-au gasit aici, erau oamenii locului. Pe ei ii numeste Sextil Puscariu "romani apuseni ", iar dialectul lor istoric, ca si acela a istroromanilor, era foarte apropiat de limba daco-romana si usor diferit de dialectul aroman.

- Perioada timpurie a vlahilor este destul de putin cunoscuta. Orasul Cetinje detine insa destule marturii despre vlahii Evului Mediu si ai epocilor mai apropiate de noi. Ce ne puteti povesti din acel trecut legendar?


- Legendele despre vlahi sunt tot atat de adevarate ca si documentele. Este ceva special in acest fel de marturii. Astfel, cel dintai vlah mentionat in Cetinje a fost voievodul Ivan Borojevici (Ioan Boroi) din zona Stari Vlah - un om bogat si intelept, refugiat din calea turcilor in anul 1430. El a pus bazele civilizatiei in aceste locuri salbatice, pierdute printre paduri seculare, deoarece vlahii aveau vocatie de buni arhitecti si constructori, pe langa renumele lor de ciobani (dr. Batricevici pronunta cuvantul ciobani fara a-l traduce in sarba - n.red.). Cel mai important lucru legat de Borojevici este prietenia lui cu Ivan Crnojevici, regele Muntenegrului, pe care l-a convins sa mute capitala la Cetinje, oferindu-i pamant pentru construirea palatului regal si a manastirii existente si astazi. Potrivit unei alte legende, voievodul Crnojevici, dorind sa-si stabileasca resedinta si capitala la Cetinje, ar fi gasit locul ocupat de vlahii condusi de legendarul duce Radu Vlahul (Radule Vlah). Un timp, au trait in buna intelegere, muntenegreanul i-a dat chiar fiica de sotie.
Ducele vlah devenise insa prea bogat si puternic si, intr-o iarna, i-a uluit pe muntenegrenii de la curtea domneasca din Cetinje, care l-au vazut venind din Kotor (Cotor), de peste munti, calcand pe suprafata zapezii, desi aceasta depasea doi metri. Unii au spus ca venise sa prade manastirea, dar toti se minunau si-si faceau cruce, cum de putuse un om atat de greu si voinic sa razbeasca prin omatul cat casa! Radu a ras si le-a aratat crple (carpele), niste incaltari speciale, care te tineau la suprafata zapezii, inventate chiar de el. Atunci a inteles Crnojevici cat de puternic si periculos este Vlahul si, drept urmare, a poruncit oamenilor sai sa-l ucida. Ramasi fara conducator, vlahii s-au imprastiat. Potrivit legendei lui Radu, de numele lui se leaga constructia bisericii vlahe, din nuiele si lut, biserica ridicata la 1450 si existenta si astazi sub numele de Vlaska Crkva (Biserica Vlahilor). Dar, dupa datele oferite de istoricul vlah Iovan Ivanisevici, biserica vlahilor a fost ridicata de celalalt mare vlah, Ivan Borojevici, iar sub cele doua uriase pietre de la intrare ar fi inmormantati el si sotia sa, Jelica.

"Am fi bucurosi sa mai avem si azi comunitati active de vlahi, asa cum sunt in Timocul sarbesc "


- Dupa parerea unora, insusi voievodul muntenegrean Ivan Crnojevici ar fi fost vlah. Cum comentati?

- Cred ca este doar o speculatie. In schimb, ieromonahul Macarie, foarte apropiat de regele Crnojevici, proprietarul primei tipografii in Muntenegru si al primei tipografii in Tara Romaneasca, pare a fi fost cu adevarat vlah. La navalirea turcilor, Crnojevici il trimite pe Macarie la Targoviste. Aici se pune intrebarea: de ce l-a trimis Crnojevici tocmai la Targoviste, la manastirea Dealu? De ce nu l-a trimis la Sarajevo, de unde venise? De ce nu l-a trimis la Venetia, unde invatase meseria de tipograf? Fapt e ca Macarie (tiparitorul Tetraevanghelierului - n. red.) a tiparit primele carti la numai 38 de ani dupa inventarea tiparului de catre Gutenberg, iar stabilirea sa intr-o tara vorbitoare de limba romana nu poate fi intamplatoare. Nemaivorbind de retragerea sa, la batranete, tocmai la manastirea Hilandar de la Muntele Sfant, intretinuta cu danii anuale de Petru Rares.

- Faptul ca vlahii au disparut, asimilati in masa de slavi, lasand in urma doar traditii, toponime, nume de familie, morminte si pietre de altar, mi se pare greu de explicat. Ce reprezinta mostenirea vlaha pentru Muntenegru?

- Mostenirea romano-vlaha este, pentru noi, muntenegrenii, o bogatie culturala cu care ne mandrim. Am fi bucurosi sa mai avem si azi comunitati active de vlahi, asa cum sunt in Timocul sarbesc si bulgaresc, deoarece ei fac parte din istoria noastra si nu putem sa ne dezicem de trecut. Noi nu putem uita sacrificiul vlahilor in batalia contra turcilor de la Rahovo, din secolul al XIX-lea, si nu intamplator gardul ce inconjoara Biserica Vlaha din Cetinje a fost facut de muntenegreni din pustile capturate de vlahi de la dusman. Acest gard este cel mai emotionant monument de multumire ridicat eroismului vlah in Muntenegru.

Multumiri doamnei Milica Rajkovici, pentru traducerea din limba sarba.

NIKOLA RAJKOVICI

Istoric din Cetinje

"Slavii n-au gasit aceste pamanturi pustii. Le-au gasit ocupate de bastinasi, adica de ciobanii vlahi "




http://www.formula-as.ro/2009/888/spectator-38/dr-duro-batricevici-mostenirea-romano-vlaha-este-pentru-noi-o-bogatie-culturala-cu-care-ne-mandrim-11655