Simpozionul disperării: "Românii din Bulgaria, trecut, prezent şi viitor” - "România ne-a lăsat leproşi”


Biserica Sfântul Pantelimon zidită de Basarab I (sec. XIV)
 
Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria, "AVE”, în colaborare cu Centrul Cultural Român, cu Societatea Culturală a Vlahilor şi Asociaţia "Curcubeul peste Dunăre”, din Vidin, a organizat, pe 3 noiembrie, un simpozion pe care l-aş numi "al disperării”, intitulat "Românii din Bulgaria, tre­cut, prezent şi viitor”.

Au luat parte lideri ai co­mu­nităţilor româneşti din Bulgaria şi Serbia, istorici, sociologi, jurnalişti, oameni politici, membri ai Am­basa­dei României din Sofia, profesori universitari, studenţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi invitaţi din România. A fost o nouă ocazie pentru luptătorii din prima linie a românilor din Bulgaria de a-şi exprima dis­perarea faţă de prăpastia existentă între promi­siu­nile guvernanţilor bulgari, legate de acordarea "pe hârtie” a drep­tu­rilor elementare pentru mino­ri­tatea ro­mâ­nească, şi realitatea din teren. La fel de dramatică este şi apatia politică a Ro­mâ­niei, care nu vrea să des­chidă ochii asupra unei rea­lităţi crân­ce­ne, de deznaţionalizare la ve­dere, într-o ţară vecină şi prie­tenă, de care ne leagă istoria, dar şi prezentul european, cu toate împlinirile şi neîmplinirile sale.

"România este o mamă vitregă pentru noi”

Nicolae Raţă (Nikola Pacev) din Kozlodui este unul dintre ro­mânii ai căror strămoşi au fugit peste Dunăre în timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu, la 1821. De-a lungul ultimelor două de­ce­nii, a cercetat nenumărate ar­hi­ve, în căutarea unor docu­men­te care vorbesc despre ve­chimea românilor din Balcani.
"Nu există nici un caz, la ni­velul de jos al populaţiei, de vrăj­măşie între români şi bul­gari”, spune Nicolae Raţă. "Ro­mânii şi bulgarii au trăit ca fraţii, nu a existat nici un conflict între dânşii. De aceea, este de neîn­ţeles atitudinea autorităţilor bul­ga­re de astăzi. Am dorit, spre exem­plu, să deschidem un mu­zeu orăşenesc la Kozlodui. Când s-a auzit că are caracter ro­mâ­nesc, proiectul a murit.
Nicolae Raţă
 
Am fost alungat din Casa de Cultură. Fra­­ţilor bulgari, vă în­demn să gândim ca eu­ro­peni, ca oa­meni ai contem­po­raneităţii! Îmi în­drept atenţia spre Vi­din, unde românii de astăzi sunt urmaşii di­recţi ai «tribalilor» Romei. Vi­dinul ar trebui să aibă şcoli româneşti de elită, să fie o cetate a spiri­tului. Din păcate, Depar­ta­men­tul Româ­ni­lor de Pretutindeni de la Bucu­reşti a stins flacăra. Ro­mânia ne-a lăsat leproşi. Ro­mâ­nia este o mamă vitregă pentru noi. Până când să trăim noi, cetăţeni europeni, în perioada feu­dalis­mului? De ce nu face Bulgaria un pas înainte, către vremurile noi”?
"Dunărea n-a fost întotdeauna graniţă între fraţi”

Sorin Minghiat, profesor de istoria arhi­tec­turii din Bucureşti şi restaurator de bise­rici, este "de-al căşii” la Vidin. Având origini ita­lie­ne, a devenit un luptător pentru cauza ro­mâ­nească în Balcani, acolo unde au coexistat "ce­le două Dacii: Dacia Mediterranea şi Dacia Ripensis”.
Sorin Minghiat
 
"Pe voi, românii din Vidin, vă consider ol­teni”, spune Minghiat. "Consider că limba tra­co-latină vorbită de voi este un subgrai al gra­iului oltenesc. Din fericire, aici se păs­trează limba primară a strămoşilor noştri, aici găsim românitatea orientală. Mi se pare foarte important că Dunărea n-a fost întot­deauna graniţă între fraţi, că i-a unit pe olte­nii din nord şi din sud. Tot ce aveţi, dans, port, vorbă, e oltenesc. Să nu uităm că Vidinul (numit Diiu de români) a fost a doua capitală a voievodului Glad. Iar ţarul bulgar Ivan Stratsimir (1356-1396), conducător absolut al Ţaratului de Vi­din, a avut origini româneşti. De altfel, ro­mânii şi bulgarii au multe în comun, inclusiv Imperiul valaho-bulgar al lui Ioniţă şi Asan”.
"Bulgaria este singura ţară europeană care nu recunoaşte naţia română de pe teritoriul ei”

Un invitat important pentru asociaţiile româneşti din Vidin este profesorul craiovean Nicolae Vintilă, fost parlamentar. El accentuează necesitatea creării unui proiect-program la nivelul guvernului de la Bucu­reşti, pentru împiedicarea procesului de deznaţio­nali­zare din Bulgaria.
Nicolae Vintilă
 
"Această deznaţionalizare”, spune profesorul Vin­tilă, "are două cauze: 1. Interesul statului bulgar de a nu recunoaşte naţia română, de a o persifla, de a o con­sidera o naţie inferioară, formată din ţigani. Bul­garia este una dintre puţinele ţări europene, dacă nu singura, care nu recunosc naţia română de pe teri­toriul lor, nici chiar sub numele de «naţie vlăhească». 2. Ne­putinţa actualilor conaţionali ai noştri de a-şi impune voinţa de a fi recunoscuţi ca minoritate etnică - ceea ce ar crea multe avantaje din partea statului român, care ar avea astfel posibilitatea legală de a construi instituţii culturale şi de învătământ pe teri­toriul bulgar. De aceea, cerem bulgarilor să-i recu­noască pe români! Nimeni nu poate contesta existenţa românilor pe acest teritoriu cu mult înaintea secolului al VI-lea, când au venit aici câteva zeci de bulgari”.

"Rădăcinile româneşti de la sud de Dunăre se usucă, fraţilor!”

Dumitru Iencea (Dimităr Iancev) a fost prefect de Vidin, reprezentant al guvernului. O astfel de demnitate este rară printre români, deşi în multe localităţi majo­ritatea şi chiar cvasitotalitatea populaţiei este română.
Dumitru Iencea
 
"Cine sunt eu, domnilor?”, s-a întrebat retoric vor­bi­torul. "Eu, care vorbesc româneşte, am luat limba de la părinţii mei. Nu sunt singur. Suntem mulţi, şi vorbim ro­mâneşte de peste două mii de ani! Ştim povestea cu ro­manizarea tracilor, a strămoşilor noştri. Asta s-a în­tâmplat în primul secol după Hristos. De atunci şi până în epocile moderne, nu s-a întâmplat niciodată ca limba noastră să fie în pericol. Dar am ajuns astăzi să discu­tăm în conferinţe cum o salvăm. Cum apărăm latini­tatea sud-du­nă­reană. Deşi au trecut 23 de ani de la co­munism, nici o bucurie nu ne-a adus democraţia. Asi­mi­larea noastră nu s-a oprit. Am stri­gat către România, mama noas­tră: ajutaţi-ne! Rădăcinile ro­mâneşti de la sud de Dunăre se usucă, fraţilor! Pe mine mă doare că nepoţii mei n-o să mai ştie ro­mâneşte. Dacă pe Ro­mânia o doare capul când aude de noi, atunci, desigur, pe Bulgaria n-o doare nicăieri, deşi îi suntem ce­tăţeni loiali, bunicul meu a murit luptând pentru Bulgaria. Noi respectăm ţara asta, dar ţara nu ne respectă pe noi...”
"Folclorul nostru este folclor mut, nu ne dau voie să cântăm din gură, numai din instrumente”

Ivan Alexandrov este preşe­din­tele Asociaţiei "Walahorum” din Vidin. Interesul său merge şi spre vecinii din Negotin, Serbia, unde graiul românesc este, de asemenea, suprimat de ultra­naţionalişti anacronici. "Până în anul 1833”, povesteşte el, "noi, românii din Vidin, şi confraţii din Negotin am trăit în acelaşi stat, sub turci. Cu ocazia celor trei răz­boaie dintre Bulgaria şi Ser­bia, după ple­carea turcului, am ajuns să ne luptăm frate cu frate, înroşind apele râului Timoc cu sânge de român. Nu ştiu cum se făcea, dar în lupte mureau mai mulţi români decât bulgari şi sârbi. Şi tot nu sunt mulţumiţi de... prestaţia noastră istorică, de loialitatea noastră neştirbită. Ba, aş zice: dimpotrivă! Dacă în ur­mă cu o sută de ani, în Vidin lo­cu­iau 42.000 de români, la re­censământul de anul trecut au ieşit doar 186! Una sută optzeci şi şase! Unde sunt ceilalţi? S-or fi înecat în Dunăre, sărmanii... În schimb, avem libertate să vor­bim, suntem în UE. Putem vorbi, dar nu putem cânta! Fol­clorul nostru este folclor mut, nu ne dau voie să cân­tăm din gură, numai din instrumente. Unde s-a mai po­menit una ca asta? Bieţii fraţi din Serbia au, în schimb, dreptul să cânte, dar n-au voie să vorbească”.
"Cu murirea noastră ca români, statul bulgar poartă principala vină”

Profesorul Emil Petrov din Kozlodui nu ştie ro­mâneşte. Târziu a aflat că familia lui se trage de la Jiu, că toţi ai săi au fost români. A pornit să-şi afle rădăcinile şi a descoperit că neamul lui s-a nu­mit şi se numeşte Cărăbulea. Cu toate că vor­beşte bulgăreşte mai bine decât mulţi bulgari, când a fost în armată, a fost batjocorit de ca­ma­razi: "ţigane”, "vlah împuţit”, "neves­tele voas­tre sunt prostituate”. "Am înţeles că era o di­rectivă de la nivel de stat, să ne compromită pe noi şi limba noastră”, spune cu obidă "bulgarul” Petrov (Carabulea).
Ion Juvete
 
Ivan Juvetov (Ion Juvete) este preşedintele Centrului Cultural Român din Vidin. El crede că mişcarea culturală poate deştepta conştiinţele românilor şi poate forţa autorităţile să ia act de existenţa lor în zonă. Locuieşte în singurul car­tier românesc din oraşele Bulgariei. Doar Vi­dinul are un astfel de cartier. "Nu m-a ajutat ni­ma în activităţile mele culturale”, spune oltea­nul Juvete. "Îmi cheltuiesc pensia de 80 de eu­ro, dar lor nu le cer. Avem nevoie de româ­nism, iar românismul din Bulgaria are nevoie de cul­tură pentru a exista”. Şi, am adăuga noi, de o po­litică europeană a statului bulgar. "Noi, ro­mânii”, crede Ivo Gheorghiev, preşedintele aso­ciaţiei AVE, "suntem o floare din buchetul sta­tului bulgar. Dar statul acesta nu-şi iubeşte deo­potrivă toţi fiii. Cu murirea noastră ca români, el poartă principala vină. Când nu­mărul ce­tăţenilor unui stat creşte, iar numărul mino­ri­tăţilor scade, este vorba de asimilare. De o tra­gedie pe care-o trăim, ca români, sub nasul aro­gant al Bucureştiului”.
Fotografii de Petre Cojocariu
Detalii la telefon: 00359888831873 sau prin e-mail, la adresa: ifg@abv.bg
 


Niciun comentariu: