Maica Domnului, ocrotitoarea vlahilor, si Braul ei sfant


 
* In muntii Orthri, din inima Greciei, se afla o icoana facatoare de minuni, numita "Maica Domnului Ocrotitoarea Strainilor". Fara tagada, singurii "straini" de credinta ortodoxa aflati de opt sute de ani in aceste parti ale lumii, si care au cerut ocrotirea ei, au fost vlahii. La inceputul veacului al XVI-lea, prin mijlocirea domnului roman Neagoe Basarab, la Katoxenia a mai fost adus un odor de la Muntele Athos: doua bucati din Sfantul Brau al Maicii Domnului. Si, ca o noua minune, ele se afla in grija unor calugarite din Romania *
Ultima calatorie a Braului

Nu stiu daca era primavara sau vara, dar simt ca in orice caz era cald. Cei trei calugari athoniti, un grec, ieromonahul Ghe­nadie, si fratii Zosim si Arcadie, mergeau deja de doua saptamani calare pe asinii lor, mai mult sub racoarea noptii, decat prin arsita zi­lei. Nu atat spre a se ocroti pe sine de caldura fa­ceau aceasta, cat pentru a pazi de toti ochii, mai ales de cei lacomi, ai turcilor sau talha­rilor greci, care bantuiau in acele vremuri tul­buri drumurile din Thessalia si Magnezia, comoara pe care o duceau. O racla mica de ar­gint, in­velita in panza de sac, muiata in cea­ra lumanarilor arse anume in altarul de la Vato­pedu, manastirea din Mun­tele Athos de unde plecasera la drum. Doar la lasarea serii, la cea­sul vecerniei, pe care o savarseau soptit, prin­tre tufe de merisor salbatic, pe unde isi aflau po­pas, scoteau dintr-un sac de merinde, de sub bucati de lipie si branza de capra, acea sfanta povara, desfacand-o cu grija si in­chi­nandu-se ei. Dupa care purcedeau la odih­na. Era o racla minunata, de argint, primita de la sta­retul manastirii Vatopedu, Zosim, spre a o incre­dinta unui lacas anume ales, o manastire de maici, din tinutul Magneziei, in muntii Orthri, numita Panaghia Ka­to­xenia, adica Maica Domnului a Strainilor. Lu­crata pe chel­tuiala marelui binefacator al manastirilor de pe Athos, Neagoe Basarab, voievodul Tarii Ro­­ma­nesti, racla purta intr-o ferecatura de argint un dar ne­pretuit: doua bucatele din Sfantul Brau al Maicii Dom­nului, avutul de pret al intregii ortodoxii. Zosim si Arcadie socoteau cu voce tare ca racla, anume facuta de voie­vodul lor, s-a trimis in dar la Panaghia Kato­xe­nia drept multumire Icoanei Maicii Domnului a Stra­inilor, pen­tru minunile, nu putine la nu­mar, facute de ea, si pentru ocro­tirea vlahilor risipiti in aceste tinuturi ale Mag­ne­ziei. Nici macar istoria nu se scrie, fara pu­terea de a ima­gina. Calatoria aceasta, pentru care nu exis­ta dovezi, dar pe care ochii mintii si-ai sufletului nu pot fi impie­dicati sa o ur­zeasca, s-a petrecut la anul 1522. Am va­zut-o in mintea mea, dupa ce am atins si sarutat acea racla, care pastreaza si astazi Braul cel sfant, dupa cele trei zile petrecute la manastirea Panaghia Ka­to­xenia, unde Maica Dom­nului a oranduit ca cele doua bu­catele din braul ei, impreuna cu icoana Sa facatoare de minuni, sa fie vegheate de doua maicute din Roma­nia.
Maica Antonia
Maica Antonia
 
Monahia Antonia este una dintre prea fericitele maici carora le-a fost oran­duit sa vegheze asupra celui mai scump odor al ortodoxiei, poposit la aceasta ma­nas­tire din muntii Orthri: racla de argint cu Braul Maicii Domnului. Instiintata de ve­nirea noastra, mai­ca Antonia ne-a astep­tat in poarta ma­nastirii, cu un zambet larg, care pornea mai ales din ochii mari si de o nespusa blan­dete...
Nascuta in Mol­dova, la Ro­man, in varsta de 44 de ani, din ca­re trei­zeci i-a petrecut la manastire, maica Antonia a fost pri­mita mai intai in obstea de la Slatina, ctitoria lui Voda Lapusneanu din Buco­vina, de unde, imediat dupa 1989, a plecat la Suceava. Avea 23 de ani, dintre care zece petrecuti in manastire, si singura ei dorinta era sa ajunga in Grecia. S-a apucat de invatat, fara sa uite de cele sfinte, si Dumnezeu si Maica Dom­nu­lui i-au fost de ajutor, asa incat in 2001 a ajuns pe mun­tele Orthri, ca pazitoare a Braului Maicii Dom­nului. Nu stie de ce i-a dat Dumnezeu tocmai ei o asemenea bucu­rie, dar face tot ce-i sta in putinta ca sa o merite. Maica vorbeste o limba greaca frumos can­tata, cu nimic deo­sebita de a celorlalte calugarite din obstea Panaghiei Kato­xe­nia.
Intrarea in manastire
 
Prezenta tot timpul si peste tot, e greu de crezut ca obstea celor opt monahii de aici, cele doua romance si sase gre­coaice, dintre ca­re doua foarte in varsta, ar putea purta zilnicele ran­duieli ale manastirii si ar putea face fata sutelor de pele­rini care vin aici, fara harnicia si zam­betul sau. Nu intamplator, dupa trei zile, cand para­seam Pa­naghia Kato­xe­nia, mai­ca stareta Nimphodora ne-a aratat cu un gest larg, curatenia si frumusetea ma­nas­tirii si apoi, zambind, a aratat catre poarta, unde se vedea de departe o mai­cuta plan­tand pan­se­lute. Cu o vo­ce calda, a spus un nume: An­tonia... Mai­ca Anto­nia, cea daruita de Dumnezeu cu bucu­ria de a fi una dintre ve­ghetoarele Brau­lui Mai­cii Dom­nu­lui, in muntii Orthri, din in­departata Mag­nezie. Si care nu uita nicio­data, in rugaciunile ei, tara din care a plecat. Darul ma­re­lui voievod Neagoe Ba­sarab catre vlahii din Gre­cia si-a aflat ingerul pazitor.
Maica Andreea
Maica Andreea la racla cu Sfantul Brau
 
Maica Andreea este cea de a doua monahie venita din Romania. Are un zambet bland si cucernic frumos. E si ea in manastire din copilarie, de la 14 ani. Acum are 35. A intrat mai intai in obstea de la Durau. In 2001, Dumnezeu a oranduit sa ajunga una din veghe­toarele Iz­vorului Tamadu­i­rii al Maicii Domnului de la Vla­her­ne. Ne spune, cu vocea ei nea­se­muit de calda si aproape nea­uzita, ca aceea "e ctitorie a vlahilor", si cat de fe­riciti au fost anii petrecuti de ea acolo. Din 2006, s-a ala­turat Antoniei si obstii de aici, in vegherea si cinsti­rea Braului Maicii Domnului. Si nu ii pare rau, pentru ca, spune ea, si Braul Maicii Domnului este legat de is­to­ria vlahilor sud-du­na­reni si a romanilor nord-du­nareni. Maica Antonia ne indruma in noul pa­ra­clis al ma­nastirii, sfintit pe 2 iulie anul trecut, si cu gesturi in­ce­te, scoate dintr-un dulapior racla Braului si o aseaza in fata sfantului altar. O des­chide incet si apoi ne spune cu vocea ei calda "pof­titi...".
Biserica manastirii Katoxenia, cu hramul Adormirea Maicii Domnului
 
Prins ca in vraja, incatusat de emotie, am indraz­nit, in cele din urma, sa ma apropii de relicva aceea sfanta, o urma a Maicii Domnului pe pamant. Am sarutat Braul si racla, am privit cu luare aminte firele de par de ca­mila, tesute de mana Maicii Dom­nului, in­tre­te­­sute apoi cu fir de aur. M-am inchinat lor, sim­tind un fior despre care nu vreau si nu pot vorbi. Si am inchis pentru o vreme, nu stiu cat, ochii. Maica Andreea statea linistita si tacuta deo­parte. Fara indoiala, nu era pentru ea o priveliste noua...
Calatoriile Maicii Domnului
Racla cu Sfantul Brau
 
Maica Andreea stie multe despre istoria Braului. Pana in Grecia, pe Athos, la Vatopedu, si apoi Kato­xe­nia, Braul Maicii Domnului a trecut prin multe incer­cari. Cea mai sfanta relicva a bisericii rasaritene, Braul tesut de mana Maicii Dom­nului din par de camila, cu care Preacurata si-a incins pantecul si Pruncul, a fost daruit, cand aceasta s-a ri­di­cat la ceruri, Aposto­lului To­ma, spre man­ga­iere, fiind­ca ucenicul Dom­nului Iisus nu se afla langa Fe­cioara Ma­ria atunci cand Fiul o che­ma la El. Asa spune traditia. Multa vre­me, sfanta relicva s-a aflat la Ierusalim, apoi scurt timp, prin secolul IV, a fost adapostita in Capa­doccia, apoi iar la Ieru­salim, de unde, in anul 395, impa­ratul Arcadie l-a dus la Cons­tantinopol, iar impara­teasa Zoe l-a cusut cu firul de aur si l-a asezat intr-o ra­cla din aur. In 1204, cru­cia­tii au cucerit Bizantul, in­fi­intand Sfantul Imperiu La­tin de Rasarit. Imediat dupa a­ceasta data, dar nu mai tarziu de 1207, cand a fost asasinat ultimul mare im­parat al taratului romano-bulgar, Ionita Caloianul, aces­ta a trimis emisari ai sai si a ras­cum­parat de la cru­ciati Braul, care a ajuns, un secol mai tarziu, dupa cum spun unele izvoare, la cnea­zul sarb Lazar, iar du­pa al­tele, in mainile im­pa­ratului bizantin Ioan Can­tacu­zino; ori unul, ori cela­lalt, l-au da­ruit manas­tirii Va­topedu de pe Muntele Athos. Cum am mai aratat, doua bucati din Sfantul Brau au ajuns, in 1522, la Panaghia Kato­xenia, acolo unde candva, in istorie, vlahii impanzeau cu turmele lor muntii Greciei. Nu doar ca domnitorul Nea­goe Ba­sarab a daruit fere­ca­turile Braului, dar el a si construit la Vatopedu (poate drept dar, pentru a trimite la Kato­xenia o particica a sfin­tei relicve) un paraclis cu hra­mul Braul Maicii Dom­­­nului. Acesta a fost reparat in 1794, tot din danii ro­manesti. In veacul al XIX-lea, tot cu bani din Prin­ci­pate este daruit acestui paraclis o noua catape­teas­ma si racla in care pana astazi se afla Braul de la Athos.
Ingerii pazitori ai comorii
 
Puterea vinde­ca­toare a acestui sfant odor, cinstit in lumea orto­doxa la 31 august, cat si da­niile din Va­lahia, au facut ca obstea de la Vatopedu sa incu­viin­teze adu­ce­rea sa la nordul Du­na­rii, spre a fi oprita o ne­cru­ta­toare epi­de­mie de ciu­ma. Braul Maicii Dom­nului de la Ma­nastirea Vato­pe­du a mai fost adus in Ro­ma­nia in 2008, cala­to­rind intre cer si pa­mant, la bordul unui avi­on mi­litar. Intre 15 si 22 mai, credin­ciosii i s-au pu­tut in­china la Man­galia si Cons­tanta, spre nadejde si man­tuire, iar in urma cu doi ani, prin sar­gu­inta unor preoti mi­litari si incuviin­tarea mai­cilor An­to­nia si An­dreea, cat si a toa­ta obstea de la Pa­naghia Ka­­­toxenia, bra­ul in fe­re­catura sa faurita de Nea­goe Ba­sa­rab a putut pri­mi in­chi­na­rea si slava cre­din­cio­silor in Ca­tedrala Mitro­po­litana din Alba Iulia. Fara in­do­ia­la, calatoriile Bra­ului Mai­­cii Dom­nu­lui, pentru ali­na­rea cre­din­­cio­silor, nu se vor opri niciodata; cum nici si­rul pelerinilor care ur­ca mun­­tele Orthri, din­spre sa­tul Sourpi, aflat la poalele lui.
*
Imparateasa mea cea prea­buna si nadejdea mea,
Nascatoare de Dum­ne­zeu, primitoarea sa­ra­cilor si aju­tatoarea stra­inilor,
Bucuria intristatilor si aco­pe­rirea necajitilor,
Vezi-mi nevoia, vezi-mi ne­ca­zul, ajuta-mi ca unui ne­pu­tincios
Hraneste-ma ca pe unul stra­­in, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum vo­iesti,
Caci eu n-am alt ajutor afara de Tine...

(din Acatistul Sfantului Acoperamant)
 


Niciun comentariu: