IVO GHEORGHIEV - Preşedintele Uniunii Etnicilor Români "AVE” din Vidin, Bulgaria - "Sunt român, aşa m-a făcut destinul, soarta, Dumnezeu...


Foto: Petre Cojocariu
Eschivări

"Duşmanii ne închid ochii/ Dau comandă inimii noastre.../ Nepoţilor le lăsăm numai cimi­ti­re/ Cân­te­ce cu speranţe blestemate şi veninoase”. Astfel de­scrie marele poet aromân din Macedonia, Dina Cu­va­ta, soarta vitregă a aromânilor şi, prin extensie, a tu­turor latinilor din Balcani, români, istroromâni, me­gle­noromâni. Băştinaşi ai acestor locuri dinainte de Naşterea Domnului Hristos, latinii din sudul Dunării, până în Pind şi Tessalia, au ajuns, în mai bine de două milenii, străini în Patria naşterii lor, "Balcanul”. Câţi dintre guvernanţii români din ultimele două decenii au încercat măcar să înţeleagă ce se întâmplă şi ce li s-a întâmplat conaţionalilor noştri bătuţi de soartă? Ca să ia decizii corecte şi să pună umărul la deşteptarea lor na­ţională, să-i scoată, până nu e prea târziu, din noap­tea asimilării, la care au fost şi continuă să fie supuşi, politicienii români ar fi trebuit să ştie, să înţeleagă, să simtă româneşte. Un timp, au tăcut mâlc în faţa Atenei, scuzându-se că nu-i momentul să ceară drepturi pentru aromânii din Pind, pentru a nu supăra nobila Eladă, care ar fi trebuit să ne susţină în procesul de aderare la UE. Au tăcut apoi în faţa Al­ba­niei, cum că nu-i mo­men­tul, că americanii aveau nu ştiu ce treabă pe acolo, şi nu se cădea să pui o pro­ble­mă naţională la concu­ren­ţă cu interesele aliaţilor. N-au zis nimic nici când Bul­ga­ria era dată exemplu "pe unitate” la UE, fiind lău­dată pentru avansurile formale, pe hârtie, spre demo­craţia europeană şi drepturile omu­lui, în comparaţie cu "leneşa” Românie, unde de fapt sălăşluieşte raiul minorităţilor. Până la Cristian Diaconescu, diplomatul care le-a pus piciorul în prag sârbilor la începutul acestui an, şi până la actualul ministru de externe, Titus Corlăţean, care s-a remarcat prin convingerea cu care a apărat cauza românilor timoceni la Bruxelles, nici un alt ministru de externe nu s-a legat la cap cu pro­ble­ma aşa-zişilor "vlahi”. Dacă viitorii guvernanţi, de după 9 decembrie, vor încerca să schimbe ceva din si­tuaţia actuală, bine ar fi. Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe) din Vidin, preşedintele Uniunii Etnicilor Români "AVE” din Bulgaria, semnalează din nou, cu mult curaj şi dem­ni­tate, pentru a câta oară? tragedia asimilării românilor din Timocul bulgăresc."Practic, astăzi nu mai funcţionează nici o şcoală din cele 19 existente”
- În ultima vreme, în loc să existe o relaxare a si­tua­ţiei românilor din Ti­mocul bulgăresc, consta­tăm o în­răutăţire a lucru­rilor. Cine ignoră cauza ro­mâ­neas­că din nordul Bul­gariei, dom­nule Gheor­ghi­ev?

- România. Reprezen­tan­ţii statului român. Ne-au vizitat şi preşedintele Bă­ses­cu, şi premierul Boc, şi fos­tul ministru de externe, Mar­ga. De parcă am fi fost ciu­maţi, niciunul nu s-a oprit să vorbească direct, măcar în parcul istoric din Vidin, cu noi, reprezentanţii ro­mâ­ni­lor. Ne-au obligat să mer­gem la Sofia, pe chel­tuiala noastră, unde ne-au primit la ambasa­dă, fără ac­cesul pre­sei, în spatele uşilor în­chise. Deşi îi înain­tasem un me­mo­randum cu toate dolean­ţele noastre, dom­nul Marga nici n-a men­ţionat existenţa noas­tră în faţa autorităţilor bul­gare, ca şi când nu am exista. Nici de promisi­u­nile celorlalţi doi înalţi dem­nitari ai statului român nu s-a ales nimic. Dim­po­trivă, repre­zen­­­tan­tul De­par­tamen­tu­lui pen­tru Ro­mâ­nii de Pre­tu­tin­deni, dom­nul Eu­gen To­mac, a refuzat să ne mai finan­ţeze şcolile de învăţare a limbii ro­mâne şi sărbătoarea de a doua zi de Paşte, de la mâ­năstirea românească Al­bo­tina. Practic, astăzi nu mai funcţionează nici o şcoală românească din cele 19 existente, iar go­lul lăsat în împrejurimile mânăs­ti­rii, în zilele de Paşte, a fost um­plut de primăria Vidi­nu­lui şi de partidul socia­list bul­gar cu o serbare so­cialistă. Domnul Tomac (care slavă Domnului că nu mai lucrează la Depar­ta­ment!) şi colegii dumi­sale, domnii Gârbovăţ şi Cosma (încă la pos­turi!), ne-au în­tors cu zeci de ani înapoi. Peste toa­te, unii domni de la MAE din Bucu­reşti nici nu ştiu abc-ul istoriei noastre. Ne-a vizitat Robert Cazanciuc, fost (actual?) secretar general al Minis­te­ru­lui Aface­ri­lor Externe, care a făcut o gafă de proporţii, repetând te­oria absurdă a bul­ga­ri­lor şi sâr­bilor, cum că vlahii ar fi altceva decât românii. Acest domn a vorbit cu non­şalanţă de "pre­zenţa ro­mânilor şi vlahilor pe aceste meleaguri”. Iar această cuvântare jignitoare a ţinut-o cu o ocazie şi mai jig­­nitoare pentru noi: des­chiderea Consulatului Ono­ri­fic al României la Vidin, unde consul onorific a fost instalat un etnic grec, domnul Cos­ta Grivov, de parcă s-au terminat ro­mânii din Bul­garia! Cum era de aştep­tat, domnul consul nu participă prea des la activităţile comunităţii româneşti.
Muzeul arheologic din Vidin, construit în stil arhitectural aromânesc
- Găsiţi vreo explicaţie a atitudinii responsabililor din cadrul Departamentului pentru Românii de Pre­tu­tindeni?

- Cred că aceşti domni vor să nu mai existăm, ca să nu mai aibă probleme. Ştiţi vorba stalinistă: este om, sunt probleme; nu mai este om, nu mai sunt probleme. Asta par a-şi dori respectivii. Fostul ministru al edu­caţiei, domnul Adomniţei, ne-a închis şi filiala Uni­ver­sităţii Spiru Haret, unde aveam, în primii doi ani, aproape 400 de studenţi. Plătind o taxă mai mică decât la Bucureşti, tinerii români din zonă au luat cu asalt cele câteva facultăţi. Ne-au închis-o indirect, res­pin­gând înscrierea studenţilor (controlată de minister), sub pretextul că nivelul învăţământului era slab. O fi fost, nimic de zis, dar cred că e limpede pentru oricine că acea universitate juca un puternic rol naţional. Au­torităţile bulgare începuseră să ne respecte, au existat chiar şi bulgari care şi-au dat copiii la "Spiru Haret”. Apoi, vorbind de şcolile de sâmbătă şi dumi­nică, a venit domnul Tomac şi a zis: şcolile astea sunt o joacă, nu se predă după nici o programă, trebuie închise. Am spus: domnule secretar de stat, deschideţi şcoli ro­mâneşti normale şi apoi închideţi-le pe astea. Nu, a zis el, le închidem acum şi până la vară veţi avea şcoli ade­­vărate. Şi dus a fost! Nu s-a deschis, bineînţeles, nici o şcoa­lă... Altă po­veste: casa de cultură. De 20 de ani, îi trece câte u­nu­ia prin cap, pe-aco­lo, pe la Bucu­reşti, să deschidem o casă de cul­tură româ­neas­că. Voi găsiţi spa­ţiul, ni s-a tot spus, iar noi ve­nim imediat cu banii... Am găsit nenu­mărate spaţii potrivite, dar şi clădirea unei bănci, cu un spaţiu foar­te gene­ros, pe pa­tru nivele, cu holuri de marmură, pen­tru care cereau do­uă sute de mii de euro. Ar fi fost cea mai im­po­zantă casă de cul­tu­ră româ­nească din Bul­­garia, dar n-a fost să fie, a fost con­si­derată prea scum­pă. Eu sunt con­vins că aces­te persoa­ne doresc răul româ­ni­lor din Vi­din, altă ex­plicaţie nu văd.
- Care este con­tribuţia auto­rităţilor bulgare la acest aban­don, la dezna­ţio­na­lizarea românilor?

- Sunt multe de pomenit... Voi aminti doar interdicţia, spe­ci­fică Evului Me­diu, de a cânta cântece româ­neşti în public, la fes­tivaluri folclorice. Ori­ce vorbă românească este pro­hibită. Astăzi, într-o ţară membră a Uniunii Euro­pene! Sunt acceptate doar ins­trumentele, vocile nicio­dată! Faţă de această revol­tătoare discriminare, de care UE se preface că nu are cunoştinţă, acţiunile intole­rante ale primăriei din Vidin sunt mici înţepături ami­cale... Au venit oamenii pri­măriei şi ne-au azvârlit tabla din faţa asociaţiei, pe care era scris "Uniunea Etnicilor Români”, sub jus­tificarea că primarul Ghergo Ghergov nu poate tolera o inscrip­ţie românească, în centrul unui oraş bulgăresc. Şi ne-au pus în vedere să părăsim acel spaţiu, deşi plătim chiria la zi şi avem un contract. Asta după ce, în timpul re­cen­sământului de anul trecut, primarii români din zeci de comune au fost forţaţi să nu permită spectacole ale unor formaţii folclorice din România, sub ameninţarea destituirii. Statul bulgar, pretins prieten al României, a pus pe fugă echipe artistice de la nord de Dunăre, doar pentru a nu le lăsa să încurajeze sentimente româneşti în rân­dul miilor de români din sate. De altfel, însuşi rezul­ta­tul acestui referendum falsificat vorbeşte de la sine des­pre "Bulgaria europeană”. Practic, în zeci de co­mu­ne compact româneşti, în Vidin, Kozlodui şi alte oraşe, ar trăi, după autorităţile bulgare, nu mai mulţi de 116 români/vlahi! Păi, numai primari sunt atâţia! E o ru­şine pentru un stat ce se pretinde democratic. Numai în "cartierul românesc” din Vidin sunt peste o sută. Unde au fost ascunşi românii din 98 de sate româneşti? N-am dori, dar spunem că şi la acest capitol, Depar­ta­mentul domnului Tomac ne-a ignorat. Am cerut cal­culatoare, să înregistrăm noi, voluntarii, cât mai mulţi conaţionali. Aveam la dispoziţie zece zile pentru înre­gis­trare. În cele din urmă, au venit câteva laptopuri, dar cu trei zile înainte de expirarea termenului oficial. Doar eu singur am înregistrat 360 de familii, cu căţel şi purcel. Unde sunt listele mele? Or fi ştiind domnii de la institutul bulgar de statistică - institut care este un instrument de bază al autorităţilor în asimilarea românilor.
"Toate numele româneşti au fost bulgarizate, există liste cu numele ce pot fi puse pruncilor”
Nici pe ploaie Vidinul nu îşi pierde farmecul românesc. Centrul vechi seamănă izbitor cu cele ale oraşelor din sudul României
- Câţi români trăiesc de fapt în Timocul Bul­gariei?

- Cifra neoficială, dar apropiată de realitate, este de circa 150.000! Aici intră şi cei plecaţi în Europa, căp­­şunarii şi constructorii. De la Vidin până la râul Ti­moc, la graniţa cu Serbia, sunt 32 de comune compact româneşti. Pe lângă Dunăre, până la Marea Neagră, avem 98 de comune româneşti. Cine poate accepta că în toate aceste localităţi trăiesc numai 116 români?! N-o să credeţi, dar faptul acestui fals colosal, săvârşit de statul bulgar, este... îmbucurător. De ce? Pentru că ei singuri îşi pun ştreangul la gât. Scot la lumină cea mai mare dovadă de asimilare. Va veni un timp când vor da socoteală pentru tot. O altă dovadă de asimilare este schimbarea numelor. Toate numele româneşti au fost bulgarizate, la oficiul stării civile există liste cu numele ce pot fi puse pruncilor. Părinţii lui Dumitru Iencea (Dimităr Ianev) au dorit să-şi boteze fiul cu numele Marin, numele naşului. Au fost refuzaţi şi li s-a indicat nu­mele actual, pentru a putea fi bulgarizat: Dumi­tru/Dimităr. Şi cu asta îşi fură căciula. Dar mă gân­desc că ne preţuiesc mai mult decât ceea ce sun­tem... de aceea, vor să ne tragă către neamul lor, să le facem nea­­mul mai bun, să se mândrească cu noi, da? Ar tre­bui să le mulţumim pentru apreciere... Dar nu suntem de acord să minţim şi noi împreună cu ei. Eu nu sunt de acord să mint aia ce nu sunt. Sunt român, aşa m-a făcut destinul, soarta, Dumnezeu... De ce trebuie să mint că sunt bulgar? Aş deveni mai mândru, mai în­văţat, mai cuminte?
Ivo Gheorghiev a ţinut să mulţumească public re­vistei noastre pentru sprijinul acordat de-a lungul timpului: "Singurii care ne-au ajutat, când guver­nan­ţii ne-au părăsit, a fost redacţia revistei «For­mula AS». Cu cele două mii de euro primite ne-am plătit chiria şi electricitatea şcolilor româneşti de duminică. Am primit multe daruri şi de la cititorii acestei reviste unice: circa 15.000 de cărţi şi câteva calculatoare. Cum am putea să le mulţumim? Ştim că atâta timp cât mai există astfel de oameni, neamul nostru nu piere. Cu ajutoarele voastre am supra­vie­ţuit un an şi jumătate”.
Fotografii de CLAUDIU TÂRZIU


Niciun comentariu: